Personalități locale

S-a născut pe 3 septembrie 1973 la Moinești, Bacău. A absolvit Academia de Studii Economice București în 1999, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 2010. A fost redactor la revistele satirice Academia Catavencu (1997-2010) și Kamikaze (2010-2011). Din 2004 este realizator de programe la Radio Guerrilla, fiind în prezent gazda unui matinal de weekend intitulat Războiul Sfârșitului Săptămânii.

Este profesor de creative writing și antrenor de storytelling pentru copii și adulți.

Dintre volumele publicate în România: Ingerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000), Iubitafizica (2002, 2003, 2013), Sora exacta (2003), Ochiul exploziv (2006), Trusa instalatorului de umbre (2006, împreună cu Dan Stânciu), Abisa (2007, 2016), Adora (2009), Cucamonga (2011), Oase migratoare (2011), Manualul Îmblânzitorului de Cafele (2013), Teoria tăcerii (2015), Experimentul MAMATATA (2015), Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat (2017).

În străinătate a publicat volumele: Balkanische Alphabete (împreună cu Constantin Acosmei și Vasile Leac), traduceri de: Sabine Küchler, Hâns Till și Ernest Wichner, Wunderhorn, Heidelberg (2009), Aimétaphysique (la science des amours imaginaires), traducere de Valentina Butoescu, Éditions Le Coudrier, Belgia (2010), La Demonadologio, traducere în esperanto de Ionel Onet, Eldonejo Bero, Rotterdam (2013).

După texte de Iulian Tănase s-au făcut câteva spectacole de teatru: Șotron (regia: Nona Ciobanu, Ljubljana, 2010); Iubitafizica (producție a Lightwave Theatre Company, 2014); Teoria tăcerii (spectacol-lectura în regia Marianei Camarasan, Festivalul de Teatru Undercloud, 2017); Sunt eu, Annabel (producție a Lightwave Theatre Company, 2017).

A coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, Editura Vinea/ICARE, 2002. Împreună cu Dan Stânciu și Sebastian Reichmann, coordonează publicaţia Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum.

A participat ca visiting writer la programul International Writers Workshop, Hong Kong (2008) și, cu lucrări, la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste și antologii din Romania, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia, Franța. A susținut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România.

În 2009 a primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeți din Europa de Est (Offenburg, Germania), iar în 2011 Premiul 1+1+1=1 Trinitate / Literatura (Graz, Austria).

S-a născut in anul 1953, la Bacău. A urmat Scoală de arta murala din cadrul Patriarhiei Romane, iar apoi Universitatea de Arte “Luceafarul” – București. Din anul 1991 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (Visual Artists’ Union of Romania‏)

A realizat lucrări de arta monumentala: Complexul Brâncovenesc – Râmnicul Sărat, Mânăstirea Dridu. Lucrări achiziționate in Muzeul de Arta Bacau, Muzeul de arta Râmnicul Vâlcea, colectia particulara R. Dumitrescu București, Germania, Canada, Italia, Belgia.

Premii:
Premiul national pentru arta sacra acordat de U.A.P. București pentru anul 2002
Premiul filialei U.A.P Bacău pentru anul 2010
Nominalizat la Bienala naționala de arta “Lascăr Vorel”

dr. Romeo Dumitrescu (n. 1955, doctor pediatru 1980).
Pictor, sculptor, arheolog şi scriitor. 15 expoziţii de pictură, personale, de grup şi naţionale. Premiat la Bienalele de artă studenţească, 1978. Are expuse trei lucrări de artă publică la Facultatea de Farmacie şi Medicină din Iaşi şi o frescă la Spitalul Sfânta Maria din acelaşi oraş. Lucrări în colecţii personale din România şi străinătate. Sculpturi de artă publică în oraşul Moineşti (spital, primărie şi şcoală). Între 2000-2012, sponsorizează şi participă la activităţi arheologice în siturile fundaţiei pe care o conduce – „Cucuteni pentru mileniul III”. Organizează expoziţii la Vatican (2008), Bucureşti (2013) şi înfiinţează un muzeu la Iaşi împreună cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza în 2012.
(sursa – http://www.edituravremea.ro/o-istorie-necenzurata-a-sulfelor)

Dan Cristea (n. 16 decembrie 1951, Moinești, Bacău, România) este informatician, matematician, cercetător, profesor universitar și scriitor român, formator și specialist în lingvistică computațională. Este inițiatorul secției de masterat în Lingvistică Computațională din cadrul Facultății de Informatică a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.

Principalele sale domenii de expertiză sunt: procesarea limbajului natural, structura discursului, parsarea de discurs, rezoluția anaforei, lexicografie computațională, aplicații și resurse pentru prelucrarea limbajului natural. A efectuat numeroase studii si cercetări, însumând peste 200 lucrări și rapoarte științifice în țară și străinătate și 8 cărți. Este conducător de doctorat în domeniul Informatică din anul 2001 și coordonator a numeroase contracte de cercetare în domeniul Lingvisticii Computaționale. În 2009 a debutat și în beletristică, primind premiul de debut al Editurii Cartea Românească pentru romanul de ficțiune “Scaune de pluș”. Este unul dintre principalii exponenți în jurul cărora s-a format comunitatea românească de Lingvistică Computațională, fiind fondatorul grupului NLP-Group de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași ce cuprinde peste 30 de cercetători activi și a seriei de școli de vară Eurolan ce a atras peste 500 de studenți și cercetători în cele 12 ediții care s-au derulat până în prezent. Este, de asemenea, unul dintre inițiatorii Consorțiului de Informatizare pentru Limba Română – ConsILR.

Studii
A obținut diploma de inginer în specialitatea Calculatoare, la Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Automatică și Calculatoare, secția Calculatoare, în 1975. A urmat cursurile Facultății de Matematică, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o, cu diplomă de matematician, în 1981. În 1994, a obținut diploma de doctor inginer în specialitatea Calculatoare din partea Universității Politehnica București, Facultatea de Automatică și Calculatoare.

S-a născut în 1954 în Moinești, Bacău, România. Este al doilea fiu al lui Vasile Nistoreanu (1919-1986) – muncitor petrolier, descendent dintr-o veche familie de ţărani liberi, satul Stăneşti (bunicul Panaite Nistoreanu), comuna Măgireşti (judeţul Bacău) şi Maria (născută). Colceru) Nistoreanu (1924-2012, casnică) – fiica unui tehnician feroviar (Vasile Colceru) și a unei gospodine (Anica Colceru) din Văsiești (actualul raion Moinești).

EDUCAŢIE
Între 1961 şi 1969, urmează şcoala generală la Moineşti, judeţul Bacău. 1969-1973, este elev la clasa adevărată, Liceul Teoretic Moineşti, judeţul Bacău – unde ia şi bacalaureatul. 1982-1987 urmează cursurile Academiei de Studii Economice din București (ASE), Facultatea de Comerț, specializarea Economia Serviciilor Publice Alimentare și Turistice (ESAPT). A absolvit studiile universitare în 1987 cu teza de diplomă „Amenajarea turistică a zonei Moineşti – judeţul Bacău” sub conducerea Rodicai Zadig (fostă Bărănescu).
În 1994 și-a început doctoratul. în Academia de Studii Economice din București, sub îndrumarea dr. profesor Vasile Mercioiu. În aprilie 1997 a devenit doctor în economie, specializarea Economia Comerțului și Serviciilor; teza de doctorat: „Lansarea satului turistic românesc pe piaţa mondială”.

Cornel Palade (n. 19 decembrie 1952, Moinești) este un actor român. Formează de peste 20 de ani un cuplu umoristic cu Romică Țociu. Începând cu anii ’90, au avut mai multe turnee: la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, pe litoral (în fiecare vară), în țară, în strainătate etc.

  Vasile Gherasim (n. 27 ianuarie 1950, Moinești⁠(d), Bacău, România – d. 7 noiembrie 2020, București, România) a fost un licențiat în drept, doctor în sociologie urbană, politician român, fost primar în sectorul 1, București între 2000-2004 din partea PSD și deputat în Parlamentul României în mandatul 2008-2012 din partea PDL.

Distincții
Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de „Cavaler” acordat de Președintele României în 2005

 Gheorghe Popa (n. 25 octombrie 1943, Moinești, Bacău, România) este un fizician, fost profesor de fizica plasmei în cadrul Facultății de Fizică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A ocupat funcțiile de rector (1992–2000) și prorector cu activități de cercetare (2004–2008) în cadrul acestei instituții. De asemenea, între 2003 și 2005, a fost secretar de stat cu probleme de cercetare în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT). Din acestă poziție, a reușit să implementeze – în premieră pentru România – obținerea accesului la literatura științifică internațională. A făcut parte din Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.

A primit Premiul „Constantin Miculescu” al Academiei Române pentru activitatea din anul 1989 și Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer (2000). În 1993 a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Omaha din Nebraska (SUA), iar în 1996 L’ordre des Palmes Academiques. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților din Augsburg (Germania) și Bălți (Republica Moldova) și pe cel de Profesor Honoris Causa al Universității Shizuoka (Japonia).

Nestor Rateș (în grafia engleză Ratesh; n. 7 aprilie 1933, Moinești, Bacău, România) este un jurnalist și scriitor evreu originar din România, în prezent stabilit în Statele Unite ale Americii. A urmat liceul la Bacău și Piatra Neamț, după care a absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea din București.

A fost redactor la Agerpres și, din 1973, în departamentul românesc al postului de radio Europa Liberă (în redacțiile din Washington și München).

La acest post de radio a fost de două ori directorul departamentului românesc, la München și Praga. În 2003 a fost consilier pentru politici editoriale ale directorului general la Europa Liberă. După pensionare a fost un an consultant principal al președintelui posturilor de radio Radio Europa Liberă/Libertatea (RFE/RL, Inc.).

  Hary Kuller (nume la naștere Haim Culer sau Kuler); (n. 23 februarie 1929, Moinești, Bacău, România – d. octombrie 2020, București, România) a fost un etno-sociolog român de etnie evreiască. S-a născut în Lucăcești, Bacău, un sat la periferia Moineștiului (încorporat în orașul Moinești în 1968) unde a locuit cu familia până la 13 ani.

În timpul regimului Antonescu, toți evreii din domeniul rural au fost evacuați și concentrați în capitale de județe, familia ajungând astfel la Bacău unde adolescentul a urmat liceul evreiesc. De la 14 ani a fost trimis cu alți tineri și bărbați evrei la muncă obligatorie la un aeroport din apropierea Bacăului.

După război a continuat liceul și devenit membru în câteva organizații de tineret sioniste. A urmat doi ani la Facultatea din Iași (drept și filozofie), apoi a fost transferat la Cluj unde a fost dat afară în anul 3 din cauza activității sioniste anterioare. În urma memoriilor pe care le-a scris a fost admis la Facultatea de filosofie din București. Subiectul tezei sale de licență (1952) a fost despre sociologia românească și școala lui Dimitrie Gusti.

Nu a devenit membru al partidului comunist. După absolvire a fost mutat in mai multe locuri de muncă din motive poltice/ideologice: Institutul de Filosofie al Academiei Române, Biblioteca Academiei Române, bibliotecar la Institutul de Cercetări Economice si la Institutul Energetic, apoi a ajuns la Institutul de Filosofie și in cele din urmă la Institutul de Etnologie unde a lucrat până la pensionare.

Și-a susținut doctoratul la Facultatea de Filosofie din București cu o teză (1970) despre Georges Gurvitch, un sociolog evreu-francez.

După pensioare a devenit membru în Comitetul de redacție al Buletinului „Centrului pentru Studierea Istoriei Evreilor din România” și cercetător colaborator al acestuia. După 1989 a publicat numeroase articole în presa de specialitate, în presa largă, precum și cărți, a susținut prelegeri și simpozioane.