Odată cu unirea Principatelor Române sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se trece la implementarea programelor paşoptiste, una dintre direcţii fiind reorganizarea instrucţiunii publice. În încercările de unificare a legislaţiilor celor două principate, Comisia de la Focşani, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, lucrează încă din iunie 1859 la elaborarea unui astfel mde proiect de lege. La 12 iulie 1860 avem deja un prim Proiect de lege organică pentru instrucţia publică în Principatele Unite. Acestui proiect avea să îi urmeze la numai câteva luni un altul, cu acelaşi nume, întocmit de Vasile Boerescu (în octombrie 1860).
La 4 octombrie 1861 un decret domnesc crează o comisie mixtă (cu câte opt membri din fiecare principat) pentru a trece imediat la unificarea legilor şi a regulamentelor administrative ale Principatelor Unite. În 11 decembrie 1861 se proclamă unirea definitivă a celor două principate, Moldova şi Muntenia, sub numele de Principatele Române Unite (până atunci fusese doar o uniune personală, sub Alexandru Ioan Cuza). În noile condiţii, în domeniul învăţământului se organizează şi funcţionează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii (4 iunie 1862). La 20 martie fusese publicat Proiectul de lege pentru administraţia instrucţiei publice din Principatele Unite, care înfiinţa Consiliul superior al Instrucţiunii publice, în locul Eforiei Şcoalelor din Bucureşti şi al Consiliului Şcolar din Iaşi. La 2 august 1862, consiliul îşi începe activitatea. La cererea consiliului, Vasile Boerescu alcătuieşte singur un proiect de lege, pe care îl publică în octombrie 1863 sub numele de Proiect de lege asupra reorganizării instrucţiei publice din România. Susţinut de ministrul cultelor şi instrucţiei, Dimitrie Bolintineanu, proiectul a fost însuşit în decembrie 1863 de Consiliul de miniştri şi trimis spre deliberare Camerei Legiuitoare. Dezbătut la 11 martie 1864, a fost votat cu majoritate zdrobitoare. Astfel că legea a fost înaintată domnitorului spre sancţionare.
Sub titlul de Lege asupra instrucţiunii a Principatelor Unite Române va fi promulgată la 25 noiembrie 1864, cu numărul 1150, iar la 5 decembrie 1864 va fi publicată în Monitorul. Sunt date dispoziţii privind instrucţia primară, secundară, superioară şi particulară. Între principiile de bază cuprinse în lege găsim obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare. Legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala. Educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi pentru ambele sexe. Se instituia laicizarea iar pentru a implementa eficient această reformă definitorie pentru evoluția statului, se acorda o importanță deosebită pentru pregătirea cadrelor didactice. O altă prevedere importantă a legii era aceea a unei singure programe şcolare atât pentru învăţământul primar din mediul orăşenesc, cât şi pentru cel din mediul rural. Programa era aceeași și în învățământul public și în cel privat. Liceul avea şapte clase, cu o pondere mai mare pentru disciplinele umaniste.
In acest context istoric, al renasterii constiintei de neam, in anul 1864 – este înfiinţată prima şcoală din oraşul Moinesti. În cadrul acesteia funcționează clasele a I-a și a II-a și este frecventată de către 64 de elevi. Institutorul școlii este Dimitrie Patru, absolvent al cursurilor de preparandie de la “Trei Ierarhi”.
Începand din anul 1866 – este înființată Şcoala de băieţi, care funcţionează în locuinţa preotului David Climescu, învăţător și director. Acesta contribuise decisiv la inființarea, în anul 1864 a primei școli publice din Moinești.
În anul 1880 părintele Climescu părăsește definitiv meleagurile natale pentru a se călugări, moment în care el donează școlii bunurile și locuința pe care o deținea (situată pe locul actualului cămin de elevi al Liceului Teoretic “Spiru Haret” Moinești). Ulterior părintele Climescu este uns Episcop de Buzău.
În anul 1894 – este construit primul local propriu de școală, cu 4 sali de clasă și cancelarie (strada Zorilor).
Între anii 1957-1965 a funcționat în Moinești Liceul de cultură generală – clasele I-XI.
În anul 1962 (întâmplător sau nu, odată cu terminarea colectivizării României) – este dată în folosință clădirea actuală a liceului: 16 săli de clasă, 3 laboratoare, cancelarie, bibliotecă, birouri. În același timp liceul preia și clădirea Şcolii elementare de fete (înființată în anul 1924) – “Bastilia”.
Între anii 1965 – 1977 liceul a fost unul cu profil real-umanist. În această perioadă au absolvit 2757 de elevi din învățământul de zi și cel seral. Dintre aceștia au fost admiși în învătământul superior un număr de 749 de elevi (reprezentând aproximativ 27% din totalul absolvenților). Tot atunci au fost reamenajate și laboratoarele de fizică, chimie și biologie, ele fiind , la aceea vreme, printre cele mai dotate din țară.
În anul 1968 internatul liceului își schimbă locația, fiind mutat în sediul administrativ al raionului Moinești. În această nouă locație sunt disponibile pentru locatari 10 dormitoare.
Între anii 1977-1990 liceul a fost transformat într-unul cu profil mecanic, noua sa denumire fiind Liceul Industrial nr.2. Această schimbare are probabil legătură cu societatea acelor timpuri și cu posibilitățile profesionale caracteristice momentului, posibilități care aveau nevoie de o pregătire intensă și specifică. În acest sens, liceul pregătește absolvenți pentru meserii tehnice, cum ar fi: mecanici, lăcătuși-mecanici, prelucrători prin așchiere, sudori, mecanici combustie-internă, sculeri-matrițeri și muncitori foraj-extracție.
În anul 1977, odată cu schimbarea profilului liceului, este dat în folosință un nou corp al clădirii. Această nouă secțiune conținea 6 săli de curs și 3 ateliere-școală.
Anul 1988 aduce noi schimbări liceului. Acum este amenajat și dat în folosință noul cămin, care oferă condiții superioare față de vechiul internat.
De-a lungul timpului, indiferent de schimbarile politico-economice produse în cadrul societatii, liceul din Moinești a rămas un liceu de prestigiu, fapt dovedit prin rezultatele bune obținute la fazele superioare ale olimpiadelor școlare, prin numărul absolvenților admiși în învățământul superior (peste un sfert dintre aceștia) și prin integrarea unora dintre absolvenți în mediul universitar și academic.
În urma revoluției și a căderii regimului comunist, liceul a suferit o nouă serie de transformări.
În ianuarie 1990 se înființează Consiliul Frontului Salvării Naționale și primul sindicat liber de elevi înființează organizația „Solidaritatea” cu rolul de a iniția și coordona activitățile extrașcolare. Liceul revine la profilul teoretic cu propunerea de a primi numele prestigiosului pedogog și om al școlii, matematician și astronom, românul de origine armenească, Spiru Haret.
De curând, în anul 2012, s-au implinit 60 de ani de la înființarea liceului din Moinești, în prezent Liceul Teoretic „Spiru Haret” Moinești. Cu această deosebită ocazie, în cadrul liceului. s-au desfașurat nenumărate activități cu caracter educativ și recreativ. Câțiva dintre elevii liceului, coordonați de catre doamna profesoară Apostu Claudia au surprins pe peliculă o parte dintre acestea și au realizat un frumos videoclip.
Editori: Mutu Cosmin, Cojocaru Daniel
