Petrolul atestat în documente:
1440, octombrie 4
Boierul Oană Porcu donează moșia Lucăcești, în dreptul Păcurii, mănăstirii Bistrița;
1493, martie 5
Satul Tescani – dăruit de Ștefan cel Mare lui Sima Bahluianu împreuna cu lacul Puturos (lîngă Moinești, actualmente cartierul Găzărie);
1495, ianuarie 10
Exista o Fântână împuțită (cronicarii vremii numeau astfel baltile de pacura) pe dealul Cneaja (actualmente Osoiu);
1560
La Crăstești (Cucuieți-Pădurăreni, com. Solonț jud. Bacău) sunt mentionate fântânile de păcură ale boierului Stănișoară din Moinești.
1565, iulie 31
La Fârloiești (Modârzău) Gavril Dinga este împuternicit să stăpânească 1/3 din păcurile (bălțile de țiței) din poiana Tazlău;
1570, aprilie 14
Fârloiaști (același Modârzău) – act de vânzare-cumpărare a 1/3 din Poiana cu Păcură si 1/3 din păcurile aflate în Hotarele moșiei Tazlăul Sărat;
1576, aprilie 18
Satul Lucăcești este întărit (încredințat) mănăstirii Bistrița până la fântâna Neagră și vama de la Tazlău;
1596, martie 10
Act de stăpânire asupra occinii din Tățești (Lucăcești) „cu fântânile de păcură cu tot” dat mănăstirii Tazlău, până la judecata cu boier Dubău;
1607, aprilie 12
Mănăstirea Tazlău împuternicită să stăpânească o fântână de păcură în satul Tățești (Lucăcești) pentru care s-a judecat cu Dubău și alții;
1628, august 20
Reclamație între Mănăstirea Tazlău și Valiste Ionașcu pentru o fântână de păcură;
1630, aprilie 23
Mănăstirea Tazlău câștigă la judecată împotriva lui Valiste Ionașcu, acesta este condamnat să plătească preceaz (amendă);
1640, iunie 8
Andrei din Șerbe vinde părți din moșie pentru a putea plăti păcura furată, fiind prins asupra faptului de parcalabi;
1640, martie 28
Act de întărire (încredințare) pentru mănăstirea Bistrița, care se judecase cu pricină de ani buni cu Valiste Ionașcu;
1646, aprilie 7
Proces între răzeșii din Lucăcești și călugării Mănăstirii Bistrița pentru o fântână de păcură (zisă Fântâna Neagră);
1647, iunie 1
Judecata între răzeși și Mănăstirea Bistrița, aceasta din urmă pierde Fântâna Neagră;
1652, ianuarie 20
Ilie și Cristian Cofetar vând lui Ioniță Rușeț satul Fârloiești (Modârzău) cu groapili de păcură;
1667, mai 16
Chiriac Sturdza plătește o pagubă făcută de Ionaș Boțul și primește părți din Moșia Fârloiești (Modârzău), dealul cu pacurile;
1685-1688
La Moinești – vânzare de păcură între V. Talpă și Rugină (zis cel Batrân); certificarea primei tranzacții de țiței pentru rafinare;
1688
Iohan Ioachim Becher în Tratat de Chimie: petrolul face parte din compușii chimici pământoși. Bitumul valahic, cu o consecință fluidă, culoare gălbuie și miros specific aromat eterat poate servi la iluminat;
1709, ianuarie 14
Proces pentru păcură între Mănăstirea Bistrița si răzeșii din Fârloiești câștigat de data aceasta de mănăstire;
1716
Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei scrie: In Tazlăul Sărat, aproape de satul Moinești, în ținutul Bacăului, țâșneste dintr-un izvor păcura de o folosesc la unsul osiilor de la căruțe; ei zic că este mult mai bună pentru nevoile casei decât rășina pe care o scot din copaci, dar numai dacă este deosebită de apă…;
1733, august 27
Mănăstirea Bistrița arendează extracția țițeiului locuitorilor din Lucăcesști pe un an, cu obligația de a da 50 vedre de păcură;
1744, iulie 17
Mănăstirea Bistrița primește împuternicire de la domnul Moldovei pentru două fântâni de păcură care sunt în hotarul Moineștilor, precizîndu-se și să nu fie supărată nicicum de răzeșii din Moinești care trebuie să dea păcura la domnie;
1765
Catastihul vămilor din Moldova: petrolul este produs exportat, pentru care se încasa taxă vamală, raportată la număr de poloboace.
1765
Proces între Mănăstirea Bitrița și arendașul moșiei Lucăcești care va exploata în continuare gropile cu obligatia de a plati venitul si dijma;
1798, februarie 21
Mărturia răzeșilor din Moinești prin care arată că unii dintre ei au luat în stăpânire gropile de păcură de la Lucăcești, numite gropile Popeștilor, pe baza jurământului strâmb a lui Ion Ghineț;
1817
Moinești – gropașii dădeau dijmă 10% din produsele extrase;
1820
Cartografia ținuturilor Moldovei – se prezintă comuna Moinești și localitățile din preajmă, cu numărul de gropi de păcură și câți oameni lucrează la fiecare.
1821
Mihai Grigorie Șuțu fixează taxa pentru vânzarea țițeiului în târgurile Moldovei;
1827
Ioniță Parascanu din Prăjești a fost certat cu 500 toiege la tălpi pentru ca nu a transportat la timp la curtea domnească țițeiul cerut;
1832, august 18
Protestul evreului Zissu din Bacău împotriva mezatului carelor și păcurii care îi dă atingere intereselor din târgul Moineștilor;
1832
Vidomastia, adecă situațiunea esploatării petrolului în Moldova, especial la Moinesci – cu număr de gropi și producția pe fiecare localitate în parte;
1835
Se semnează Contractul ce acorda arendașilor moșiei Moinești dreptul de a lua dijma din gropile ce se aflau în exploatare înainte de 1832, un sfert din păcura ce va ieși din fiecare groapă;
1838, noiembrie 25
Proces între satele Stănești și Măgirești pentru săparea unei gropi de păcură aflată în hotarele amândurora;
1840
Prima rafinărie din țară la Lucăcești (Nechifor Choss);
1844, noiembrie 20
Hrisovul târgulu’ Moinești, unde se precizează: cei care au deschis gropi de păcură […] vor da în natură din 5 vedre de păcură – una proprietarului;
1857
Rafinărie la Valea Arinilor – Aleicu Leibu;
1858
Rafinăria de la Solonț – Inochentie Marchidan;
1858
Zona Moinești are o capacitate de prelucrare a petrolului de 837-848 tone/an, prin rafinăriile de le dețin mici proprietari aflați în treabă;
1890
S. R. I. C. P. București cumpără moșia Moinești și confiscă toate gropile de petrol întru esploatare și rafinare de bună cuviință;
1892
Gheorghe Buruiană din satul Tazlău, proprietar al gropilor de petrol Pușcata, Țâmbrușica, Cujbuleasa, aduce producțiunea ce scoate spre rafinare la Rafinăria Tailler din târgu’ Moinești;
1895, ianuarie 13
Se aprobă Regulamentul Arendei gropilor de petrol;
1895
Legea minelor precizează că petrolul ramâne propietatea deținătorilor de terenuri, în buna tocmeală care s-a ales de trebuință până acum;
1895
Rafinărie S. R. I. C. P. la Moinești;
1896
Societatea Steaua Română investește în Moinești;
1898
Se inaugurează Rafinăria Steaua Română Moinești;
1900
Moldova prelucra 9540 tone/an cu 1127 angajați;
1908
Zona Moinesti cuprindea întru hotare 51 fabrici de gaz derivate;
1923
Constituția României, art. 19 – Bogățiile subsolului trec în propietatea statului;
1924
Legea minelor – Românii trebuiau să dețină 50,1%, din societăți.
1925
Se folosesc țevile pentru transport țiței sudate sau nesudate;
1926
Firma Columbia (româno-americană) introduce în premieră mondială la Moinești procedeul cracării termice pentru obținerea de randamente mărite;
1926
În Romania sunt peste 140 societati petrolifere – 70 exploatare, 70 foraj și rafinaj, în participațiune români cu străini;
1928
Introducerea coloanei mecanice; cimentarea după model american;
1930
Primele foraje cu sapă cu diamante;
1932
Rafinărie Danube-Oil la Găzărie, cartier al comunei urbane Moinești;
1933
Primele foraje cu sapă cu role;
1940
În județul Bacău sunt înregistrate 637 puțuri active și 340 sonde;
1940-1943
Intreprinderile petrolifere sunt militarizate;
1942
La Solonț apare sistem rotary;
1943
CCI Bacău anunță 7228 persoane care lucrau în industria de petrol;
1946
Rafinăria Moinești mutată la Dărmănești, a funcționat până în 1998;
1950
Exista Oficiul I Foraj Zemeș, Oficiul I Producție Tazlăul Sărat, Intreprindere Transpoarte Foraj-Extractie;
1950
Trustul Foraj – Extractie nr. 4 Moinești;
1951
Oficiul II Foraj Moinești, Oficiul II Producție Moinești;
1952
Intreprinderea Construcții – Montaje Modârzău;
1952
Oficiul III Producție Zemeș – Modârzău;
1953
Se înființează Trustul de Foraj și Trustul de Extracție Moinești;
1953
Turboabur Moinești, Intreprindere bunuri comune, se certifică separarea Intreprinderii de Transport de sectorul Producție, Exploatare, Foraj;
1956
Comasarea Schelelor de producție Zemeș – Modârzău;
1959
Separarea schelelor de producție Zemeș – Modârzău;
1959
Specialiști din zonă acordă asistență tehnică în străinătate; procesul va continua fără întreruperi pînă în present, inclusive pentru platformele maritime;
1963
Se introduc instalațiile pentru automatizarea și telecontrolul sondelor aflate în pompaj;
1965
Foraj de mare adâncime, la peste 3500 de metri, zona deal Măgura;
1969
Grupul Industrial pentru Foraj – Extracție țiței Moinești;
1973
Comasarea schelelor de producție Modârzău – Moinești;
1973
Combinatul Petrolului Moinești;
1974
Trustul Petrolului Moinești;
1982
Se înființează Uzina Reparații Utilaj Petrolier Moinești;
2004
Guvernul României vinde pachetul majoritar de acțiuni de la Petrom SA companiei austriece OMV. In doar citiva ani, numarul angajatilor Petrom de la Moinesti (si comunele limitrofe) scade de la peste zece mii la doar 1350.
2007, aprilie
Compania americană C. D. I., specializată în servicii pentru eficientizarea exploatării petrolului, investește în Moinești și deschide aici prima sa filială în România.
2009
Primarul municipiului Moinesti, ing. Viorel Ilie, ia initiativa infiintarii Muzeului Patrimoniului Municipiului Moinesti care va fi structurata in:
*sectia de etnografie, folclor, datini, mestesuguri si traditii stramosesti din zona Moinesti:
*sectia de istorie a petrolului si istorie locala – incepind cu tezaurul preneolitic de pe Dealul lui Ghindaru – la 3 kilometri de centrul municipiului Moinesti – care atesta existenta noastra aici de mai bine de sase mii de ani;
*sectia de studiu si cercetare a vietii si operei lui Tristan Tzara si a dadaismului;
*sectia de arta moderna contemporana.
2011, octombrie
Are loc primul Simpozion National al Istoriei Exploatarii Petrolului in Moinesti, in cadrul Proiectului de Promovarea a Potentialului Turistic al municipiului Moinesti si este inaugurata Expozitia permanenta despre Istoria Exploatearii Petrolului in Holul Primariei municipale.
