Istoric

„Domnia” este principala instituție centrală a statului feudal Moldova, al cărei deținător reunește calitatea de mare voievod, comandant suprem al oastei, cu aceea de domn, ,,singur stăpânitor” deci șef al unui stat independent și suveran. Tot „Domnia” este aceia care emitea hrisoave, acestea fiind principalele documente în care este datat Moineștiul pentru prima oară.

Hrisoavele privitoare la schimbul de proprietate se refereau, în general, la daniile pe care le facea celor credincioși domnului în îndeplinirea unor misiuni militare, în lupte, din domeniul domnesc (destul de puternic la început față de domeniul bisericesc și cel boieresc). În timpul domniei lui Ștefan cel Mare se amintește despre Moinești atunci cînd o parte din oastea lui Matei Corvin, regele Ungariei, învins de domnitorul moldovean, în lupta de la Baia, 1467, s-a retras spre Transilvania pe drumul ce trecea prin Moinești.

În lucrarea ,,Descriptio Moldaviae”, 1716, Dimitrie Cantemir menționa ca pe ,,Tazlaul Sărat, nu departe de satul Moinești, în ținutul Bacăului, curge dintr-un izvor păcură amestecată cu apă, de care se servesc țăranii ca să-și ungă carele.”

Pe harta lui Bawer, 1783, este menționat satul Moinești.

În noile condiții istorice, din secolul al XVIII-lea, procesul de urbanizare a înregistrat un curs ascendent. Din această perioadă dateaza și târgul Moinești – apare, deci, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, adică în prima etapă a formării târgurilor din Moldova (1774-1869). Primul document în care Moineștiul este nominalizat ca târg este acela din anul 1832, când avea 188 de case și 588 de locuitori. Târgul Moinești era loc de întâlnire pentru locuitorii de pe Valea Trotușului și Valea Tazlăului, pentru cei veniți din Transilvania.

Așezarea Moinești a fost încadrată în rândul târgurilor până în anul 1864, când, în urma aplicării Legii de organizare administrativă și a Legii comunale, a devenit comuna rurală.

În anul 1921, Moineștiul devine comună urbană și odată cu aceasta crește funcția lui administrativă. Acum Moineștiul era reședința comunei urbane și în același timp reședința plasei Tazlău. Din comuna urbană Moinești făceau parte localitățile Dealu Mare, Lunca, Moinești, Pârâu.

În anul 2001, orașul Moinești a fost declarat municipiu. Acestă hotărâre a fost luată de Parlamentul României care a adoptat Legea privind declararea ca municipiu a orașului Moinești, județul Bacău.

Foști primari